Mi-au dispărut nişte vocale. E sec şi insipid pentru că o pungă goală de plastic nu are cum să bată pe ritmul muzicii mele. Normalitatea este o aritmie dulce in şirul de bătăi ritmate de propria lor lege. Nu ştiu de ce alerg goală, nu ştiu cu ce să mai pictez lumea. Feeble attempt. Închid ochii, poate dispare.
E vacarm, e pasiune, e nerv.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu