Rhinestone pirate jet

Fiecare meduză mentală trebuie eliberată.Altfel, încrâncenarea mă apasă şi mă răneşte între gene. Când nu e nimic de făcut nu are rost să încerci. Aş vrea ca totul să se transforme în praf colorat şi eu să am sentimentul de reverie în care ridici capul şi inspiri beatitudine şi recunoştinţă şi resemnare şi plăcere. E momentul ăla din care poţi să pleci să cucereşti lumea pentru că e momentul în care nu mai ai nicio greutate legată de picior.
Inspiră viitorul, expiră greul.
Mereu am vrut mai mult. Dar de aici nu am cum să iau decât ce mi se dă şi asta mă blochează. Iar după ce am citit utopia dintre cuvinte mi-am dat seama că sunt un fir de praf. Cumva mă gândeam la asta şi nu am vrut s-o cred. Cumva încă nu vreau. Eu sunt propriul meu călău şi nu ştiu dacă mă voi putea ierta dacă-mi pierd iar capul. Un jongleor cu torţe ar trebui să ştie mai bine. După ce am aruncat cuţite ar trebui să fi fost mai atentă la jocul cu focul.
Nu ştiu dacă îmi place să mă arunc sau doar îmi e frică să analizez pentru că raţionalul m-ar priva de tot ce înseamnă să trăieşti cu adevărat: extaz, deziluzie, euforie şi agonie.