miercuri, septembrie 26

Foreverness

Și dintr-o dată drumul spre casă mi s-a parut infinit mai lung și oamenii crunt mai ciudați. Și scările rulante spun fix aceeași poveste mereu. mereu. Și sunt aceleași stele pe cer. mereu. Iar eu trec. Pentru că sunt din hârtie de pungă de cumpărături de cărat gânduri. și nu am știut niciodată nimic deși mereu am căutat. Pereții se uită la mine, goi. Iar eu ma uit la ei, goală. pentru că nimic.

Niciun comentariu: