Ziua lui Mercur. Sau ziua mercurului.

Este miercuri. Deja inceputul e bun. Mi-a plcut mereu ziua de miercuri, este la jumatatea saptamanii, miercuri seara stii ca mai sunt 2 zile si vine weekendul. Miercurea apare Catavencu. Miercuri esti cu un pas mai aproape de lene. Cand e miercuri, si pe langa asta ai si motive colaterale de a sari si a te da cu capul de tavan de fericire, atunci miercurea aia e o miercuri geniala. Sau poate ca faptul ca e miercuri este un motiv colateral celorlalte. Nu stiu. Nu conteaza. E bine. E bine din cauza unui mare click. A durat o secunda, acum mult timp. Se simte si acum efectul. Un fel de explozie de reactor nuclear aflat la distanta. La inceput se simte un pseudoefect, nu prea se intelege nimic, insa pluteste in aer sentimentul ca ceva s-a schimbat. Dar pe masura ce se apropie norul radioactiv simti efectele din ce in ce mai mult. Distruge totul in cale. Spulbera. Nu lasa supravietuitori.

I have my own radioactive cloud. It's pink and green. Ne amestecam.