Cine si-ar fi imaginat vreodata ca jocul periutelor pe dinti, dansul lor sincron, dansul lor haotic, poate aduce atatea zambete, chicote, fericire? Sau o inghetata topita care zboara din cornet direct pe perete? Facand sa nu mai fiu eu "mozolici". Poate peretele. Poate nu.
Joaca de copil rebel.
O normalitate aproape ireprosabila.
Si de fapt, in sinea sa, nimic.
Azi e miercuri. Iar.
Inca o miercuri, inca o saptamana plina.
Dar atat.
We go on but where does that leave me?
Fulgerul a lovit, acum astept sa se auda tunetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu