Ploua. Afara ploua, inauntru ploua. Ploua in tot si ploua peste toate. Cade. Ploaia cade. Din nori.
Iar azi e luni. Luni vine dupa duminica. SUNday to MONday. Bon-a-petit.
Trec pe langa Hotel Cismigiu cand e inca soare, cand e dimineata sau pranz, cand inca simt puternic urmele noptii, cand simt ca inca nu s-a terminat, pentru ca e inca timp, pentru ca daca ma razgandesc si fac doi pasi in spate si ma intorc in spatiu as putea sa ma intorc si in timp, in bine.
3
Suntem in 22 dar ora este 21. 7 sau 8 ore -> 3. Cifre. 1, 2,.... 3!
3, 2, 1, 0.
Tot nu stiu cate minute tine o secunda dar stiu ca uneori nu conteaza. Si stiu ce inseamna tot si toata. Si cum se simte.
Daca sambata este asociata cu socata, miercurea cu checul, lunea cu clatitele, cu ce se asociaza duminica? Dar noptile?
Sa curga cafeaua, sa curga frappeul, sa curga ceaiul negru si toti stimulii care ma vor tine treaza. Si care ma tin treaza 8 ore. Pentru 3.
Unele idei ma dor. Ma gandeam ieri. Ma gandeam ca in jurul meu e mult zgomot care doare, numai ca nu il ascult. Se aude. Se aude, dar doare numai cand sunt atenta la el. Nu prea sunt, pentru ca nu are rost.
Imprastiata in ganduri si idei incerc sa ma adun dar tot ce reusesc este sa arunc cu cifre, cuvinte si litere in van, in gol, in "for whom it may concern".
Nu se intelege nimic pentru ca nici eu nu inteleg nimic. Pentru ca nu ma inteleg. Sunt un amalgan de siruri. Incurcate
(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu