Se sparg in mine ca atunci cand intri plin de nervi in camera in care platesti sa spargi totul.
Privesc in fata si incerc sa nu intind buza de jos peste cea de sus pentru ca atunci se intoarce totul cu privirea spre canapea, departe de silueta din fata vacii pe fundal mov verde. Dar a fost bine. Simt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu